tată
e iar anul nou
și iar plâng și dacă cineva mă întreabă
de ce plâng
eu chiar nu știu de ce
ar fi prea ușor să zic, simplu, că în mine e un gol
dar acolo ar fi trebuit să fie ceva
cândva
ca să se facă seară
apoi ger
să auzi sticlele subțiri
din spatele blocului
cum se rostogolesc pe pământ

în mine nu e niciun gol fiindcă eu cred
că n-a fost nimic
niciodată

e anul nou
străzile se culcă
și mă uit pe ferestrele
magazinelor pentru bărbați
mai că-mi vine să intru
și să strâng la piept o pereche de piele
strălucind în lumina
becurilor din brad